neumblat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEUMBLÁT, -Ă, neumblați, -te, adj. 1. (Despre drumuri, locuri) Care este puțin umblat, pe care se trece rareori; pe unde nu au trecut niciodată oamenii;
p. ext. care nu este populat; pustiu.
2. (Despre oameni) Care a călătorit puțin. [
Pr.:
ne-um-] –
Ne- +
umblat.neumblat (Dicționaru limbii românești, 1939)neumblát, -ă adj. Nestrăbătut, necălcat, pe unde n’au umblat oameniĭ:
codri neumblațĭ. Care n’a umblat mult, fără experiență:
om neumblat.neumblat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neumblát (ne-um-) adj. m.,
pl. neumbláți; f. neumblátă, pl. neumbláteneumblat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neumblat a.
1. pe unde nu s’a umblat:
drumuri neumblate; 2. fig. inexperimentat:
om neumblat.