neunire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEUNÍRE, neuniri, s. f. (Rar) Lipsă de unire, de înțelegere (între mai multe persoane, colectivități etc.); neînțelegere. [
Pr.:
ne-u-] –
Ne- +
unire.neunire (Dicționaru limbii românești, 1939)neuníre f. Discordie, lipsă de unire.
neunire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neuníre (rar)
(ne-u-) s. f.,
g.-d. art. neunírii; pl. neunírineunire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neunire f. lipsă de unire, vrajbă.