nesupus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NESUPÚS, -Ă, nesupuși, -se, adj. Care refuză să se supună, să respecte o lege, o dispoziție; care se răzvrătește. –
Ne- +
supus.nesupus (Dicționaru limbii românești, 1939)nesupús, -ă adj. Insubordonat, indisciplinat, care nu e supus.
nesupus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nesupús adj. m.,
pl. nesupúși; f. nesupúsă, pl. nesupúsenesupus (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nesupus a.
1. care nu e supus;
2. care nu se supune.