nesupunere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NESUPÚNERE, nesupuneri, s. f. Lipsă de supunere; atitudine, faptă etc. care contravine legii, unor dispoziții etc. –
Ne- +
supunere.nesupunere (Dicționaru limbii românești, 1939)nesupúnere f. Lipsă de supunere, insubordinațiune.
nesupunere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nesupúnere s. f.,
g.-d. art. nesupúnerii; pl. nesupúnerinesupunere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nesupunere f. lipsă de supunere, insubordonațiune.