netăgăduit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NETĂGĂDUÍT, -Ă, netăgăduiți, -te, adj. Care nu se (poate) pune la îndoială, care nu se mai discută (atât este de evident); neîndoios, indiscutabil, incontestabil, necontestat;
p. ext. cert, categoric. –
Ne- +
tăgăduit.