nestăvilit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NESTĂVILÍT, -Ă, nestăviliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi (ușor) stăvilit, oprit; nestăpânit, năvalnic, impetuos;
p. ext. irezistibil. –
Ne- +
stăvilit.nestăvilit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!nestăvilít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m.,
pl. nestăvilíți; f. nestăvilítă, pl. nestăvilítenestăvilit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nestăvilit a.
1. neoprit;
2. fig. irezistibil:
acel nestăvilit farmec OD.