nestabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NESTABILITÁTE s. f. Proprietatea de a fi nestabil; instabilitate. –
Ne- +
stabilitate.nestabilitate (Dicționar de neologisme, 1986)NESTABILITÁTE s.f. Proprietatea de a fi nestabil; instabilitate. [<
ne- +
stabilitate].
nestabilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!nestabilitáte (nes-ta-/ne-sta-) s. f.,
g.-d. art. nestabilitắțiinestabilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nestabilitate f. lipsă de stabilitate.