nestăpânit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NESTĂPÂNÍT, -Ă, nestăpâniți, -te, adj. Care nu poate fi oprit; care nu se poate stăpâni; nestăvilit, nedomolit, năvalnic. –
Ne- +
stăpânit.nestăpânit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!nestăpânít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m.,
pl. nestăpâníți; f. nestăpânítă, pl. nestăpâníte