nesfârșit - explicat in DEX

nesfârșit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NESFÂRȘÍT¹, nesfârșituri. s. n. Ceea ce nu are (sau pare că nu are) limită în spațiu sau în timp; nemărginire, infinit. ◊ Loc. adv. La nesfârșit = continuu, întruna, necontenit, ◊ Eternitate, veșnicie. – Ne- + sfârșit.

nesfârșit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NESFÂRȘÍT², -Ă, nesfârșiți, -te, adj. 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini: etern, veșnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Ne- + sfârșit.

nesfârșit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!nesfârșít¹ (nes-fâr-/ne-sfâr-) adj. m., pl. nesfârșíți; f. nesfârșítă, pl. nesfârșíte

nesfârșit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!nesfârșít² (nes-fâr-/ne-sfâr-) s. n. (mai ales în expr. la ~)

nesfârșit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
nesfârșit a. și adv. fără sfârșit. ║ n. infinit.