nerăzbit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NERĂZBÍT, -Ă, nerăzbiți, -te, adj. (Rar) Care nu poate fi răzbit, prin care nu se poate străbate, peste care nu se poate trece; de nepătruns. –
Ne- +
răzbit.nerăzbit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nerăzbít (rar)
adj. m.,
pl. nerăzbíți; f. nerăzbítă, pl. nerăzbíte