nerăbdător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NERĂBDĂTÓR, -OÁRE, nerăbdători, -oare, adj. 1. Care nu are răbdare: impacient;
p. ext. care nu poate să se stăpânească; iritabil, nervos.
2. Care este cuprins de nerăbdare să facă sau să termine ceva, care dorește, așteaptă cu înfrigurare ceva sau pe cineva. ♦ Care exprimă nerăbdare. –
Ne- +
răbdător.