nerăbdător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NERĂBDĂTÓR, -OÁRE, nerăbdători, -oare, adj. 1. Care nu are răbdare: impacient;
p. ext. care nu poate să se stăpânească; iritabil, nervos.
2. Care este cuprins de nerăbdare să facă sau să termine ceva, care dorește, așteaptă cu înfrigurare ceva sau pe cineva. ♦ Care exprimă nerăbdare. –
Ne- +
răbdător.nerăbdător (Dicționaru limbii românești, 1939)nerăbdătór, -oáre adj. Care n’are răbdare. Impacient, care dorește cu ardoare:
nerăbdător de a vedea.nerăbdător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nerăbdătór adj. m.,
pl. nerăbdătóri; f. sg. și
pl. nerăbdătoárenerăbdător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nerăbdător a.
1. care n´are răbdare, care dorește cu ardoare;
2. care nu poate suporta.