nerăbdare - explicat in DEX

nerăbdare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NERĂBDÁRE s. f. Lipsă de răbdare; impaciență; starea celui nerăbdător; neastâmpăr (provocat de așteptare), încordare, înfrigurare; dorință arzătoare, grabă de a începe, de a întreprinde, de a termina ceva. ◊ Loc. adv. Cu nerăbdare = în mod nerăbdător; cu înfrigurare. ♦ Enervare, iritare; nervozitate. – Ne- + răbdare.

nerăbdare (Dicționaru limbii românești, 1939)
nerăbdáre f. Lipsă de răbdare, impaciență.

nerăbdare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
nerăbdáre s. f., g.-d. art. nerăbdắrii

nerăbdare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
nerăbdare f. 1. lipsă de răbdare, neliniște morală; 2. iritațiune nervoasă.