nervație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NERVÁȚIE, nervații, s. f. 1. (
Bot.) Ansamblul nervurilor (
1) de pe o frunză. ♦ Mod în care sunt dispuse nervurile (
1) la o frunză.
2. (
Tehn.) Nervatură:
3. (
Zool.) Ansamblul nervurilor (
2) de pe aripa unei insecte. ♦ Mod de dispunere a nervurilor (
2). [
Var.:
nervațiúne s. f.] – Din
fr. nervation.nervație (Dicționar de neologisme, 1986)NERVÁȚIE s.f. 1. Dispoziția nervurilor unei frunze, unei aripi.
2. (
Tehn.) Nervatură. [Gen.
-iei, var.
nervațiune s.f. / cf. fr.
nervation].
nervație (Marele dicționar de neologisme, 2000)NERVÁȚIE/NERVAȚIÚNE s. f. 1. dispoziție a nervurilor unei frunze, ale unei aripi etc. ◊ ansamblul acestor nervuri. 2. (tehn.) nervatură. (< fr.
nervation)
nervație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nerváție1 (
bot.,
zool.)
(-ți-e) s. f.,
art. nerváția (-ți-a), g.-d. art. nerváției; pl. nerváții, art. nerváțiile (-ți-i-)nervație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nerváție2/nervațiúne (
tehn.)
(-ți-e/-ți-u-) s. f.,
art. nerváția (-ți-a)/nervațiúnea, g.-d. art. nerváției/nervațiúnii; pl. nerváții/nervațiúni, art. nerváțiile (-ți-i-)/nevațiúnile