nerăzbătut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NERĂZBĂTUT, -Ă, nerăzbătuți, -te, adj. Care nu poate fi răzbătut, pătruns, străpuns. ♦
Fig. Care nu poate fi învins, depășit, rezolvat. –
Ne- +
răzbătut.nerăzbătut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nerăzbătút adj. m.,
pl. nerăzbătúți; f. nerăzbătútă, pl. nerăzbătúte