neprihănit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEPRIHĂNÍT, -Ă, neprihăniți, -te, adj. Care este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur, curat, nepătat, imaculat;
spec. cast. –
Ne- +
prihănit (
înv. „păcătos, vinovat” <
prihană).neprihănit (Dicționaru limbii românești, 1939)neprihănít, -ă adj. Fără prihană, neatins, imaculat.
neprihănit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neprihănít (ne-pri-) adj. m.,
pl. neprihăníți; f. neprihănítă, pl. neprihăníteneprihănit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neprihănit a.
1. fără prihană:
fecioară neprihănită; 2. fig. neatins:
rămas´a ceva neprihănit în țară? AL.