neprecupețit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEPRECUPEȚÍT, -Ă, neprecupețiți, -te, adj. Care este fără rezerve, fără condiții; necondiționat. –
Ne- +
precupețit.neprecupețit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neprecupețít (ne-pre-) adj. m.,
pl. neprecupețíți; f. neprecupețítă, pl. neprecupețíte