nepredicativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEPREDICATÍV, -Ă, nepredicativi, -e, adj. (Despre verbe) Care nu poate forma (singur) predicatul. –
Ne- +
predicativ.nepredicativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEPREDICATÍV, -Ă adj. (despre verbe) care nu poate forma singur predicatul. (< ne- + predicativ)
nepredicativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nepredicatív (ne-pre-) adj. m.,
pl. nepredicatívi; f. nepredicatívă, pl. nepredicatíve