neprecurmat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEPRECURMÁT, -Ă, neprecurmați, -te, adj. (
Înv.; adesea adverbial) Neîncetat, neîntrerupt, continuu, permanent. –
Ne- +
precurmat.neprecurmat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neprecurmát (
înv.)
(ne-pre-) adj. m.,
pl. neprecurmáți; f. neprecurmátă, pl. neprecurmáte