neotectonic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEOTECTÓNIC, -Ă, neotectonici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Parte a geologiei care studiază mișcările mai recente de deformare a scoarței terestre.
2. Adj. Care ține de neotectonică, relativ la neotectonică. [
Pr.:
ne-o-] –
Neo- +
tectonică.neotectonic (Dicționar de neologisme, 1986)NEOTECTÓNIC, -Ă adj. Referitor la mișcările tectonice recente. [Cf. germ.
neotektonisch].
neotectonic (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEOTECTÓNIC, -Ă I.
adj. referitor la neotectonică. II. s. f. totalitatea mișcărilor tectonice recente. ◊ parte a geologiei care studiază mișcările de formare a scoarței tereste de la sfârșitul terțiarului și până în prezent. (< germ.
neotektonisch, /II/ Neotektonik)
neotectonic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NEOTECTÓNIC, -Ă (‹
neo- +
textonic)
s. f.,
adj. 1. S. f. Parte a geotectonicii care studiază mișcările tectonice ale structurilor geologice recente (cuaternare). Printre manifestările neotectonice reprezentative se remarcă prăbușirea (5130
î. Hr.) pragului Bosfor (
c. 70 m diferență de nivel) și formarea strâmtorii omonime, care a permis pătrunderea apelor
M. Mediterane în zona Mării Negre, precum și formarea Deltei Dunării.
2. Adj. Care se referă la mișcările tectonice recente.
neotectonic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)NEOTECTÓNIC, -Ă, neotectonici, -ce, adj. 2. Care ține de neotectonică, relativ la neotectonică. [
Pr.:
ne-o-] –
Neo- +
tectonică.neotectonic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neotectónic (ne-o-) adj. m.,
pl. neotectónici; f. neotectónică, pl. neotectónice