neostenit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEOSTENÍT, -Ă, neosteniți, -te, adj. 1. Care nu obosește niciodată;
p. ext. care este în continuă mișcare, în continuă activitate; foarte harnic, foarte activ; neobosit, odihnit.
2. Care nu slăbește nici o clipă; susținut, perseverent. [
Pr.:
ne-os-] –
Ne- +
ostenit.neostenit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neostenít (ne-os-) adj. m.,
pl. neosteníți; f. neostenítă, pl. neosteníte