neostoit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEOSTOÍT, -Ă, neostoiți, -te, adj. (
Pop.; adesea adverbial) Neastâmpărat, nedomolit, nepotolit. ♦ Neîntrerupt, continuu. ♦ (Rar; despre copii) Neastâmpărat (
2). [
Pr.:
ne-o-] –
Ne- +
ostoit (
înv. „potolit” <
ostoi).neostoit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neostoít (ne-os-) adj. m.,
pl. neostoíți; f. neostoítă, pl. neostoíteneostoit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neostoit a. neîncetat:
ploaia cade neostoită. [V.
ostoì].