neomenos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEOMENÓS, -OÁSĂ, neomenoși, -oase, adj. Lipsit de omenie, fără milă; rău; crud, neomenit. [
Pr.:
ne-o-] –
Ne- +
omenos.neomenos (Dicționaru limbii românești, 1939)neomenós, -oásă (
eo 2 sil.) adj. Fără omenie, crud, barbar. Adv.
A te purta neomenos. – Rar și -
nít.neomenos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neomenós (ne-o-) adj. m.,
pl. neomenóși; f. neomenoásă, pl. neomenoáseneomenos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neomenos a.
1. fără milă;
2. fără omenie.