neomenit(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NEOMENÍT, -Ă,neomeniți, -te, adj. (Înv.) Neomenos. [Pr.: ne-o-] – Ne- + omenit.
neomenit(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) neomenít (înv.) (ne-o-) adj. m., pl. neomeníți; f. neomenítă, pl. neomeníte