neolatin - explicat in DEX

neolatin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NEOLATÍN, -Ă, neolatini, -e, adj. (Despre limbi) Care continuă limba latină; romanic; (despre popoare) care descinde din romani, de origine latină. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-latin.

neolatin (Dicționar de neologisme, 1986)
NEOLATÍN, -Ă adj. Care descinde din romani sau din limba latină; de origine latină. [Cf. fr. néo-latin].

neolatin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
NEOLATÍN, -Ă adj. care are la bază limba latină; romanic; (despre popoare) de origine latină. (< fr. néo-latin)

neolatin (Dicționaru limbii românești, 1939)
* neolatín, -ă s. și adj. Latin modern, romanic. – V. romanic.

neolatin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
neolatín (ne-o-) adj. m., pl. neolatíni; f. neolatínă, pl. neolatíne

neolatin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
neo-latin a. se zice de limbile moderne derivate din latinește: româna, italiana, franceza, spaniola, portugheza și reto-romana sunt limbi neo-latine.