neokantian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEOKANTIÁN, -Ă, neokantieni, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Adept al neokantianismului.
2. Adj. Care ține de neokantianism, caracteristic, propriu neokantianismului. [
Pr.:
ne-o-kan-ti-an] – Din
fr. néo-kantien.neokantian (Dicționar de neologisme, 1986)NEOKANTIÁN, -Ă adj. Referitor la neokantianism. //
s.m. și f. Adept al neokantianismului. [Pron.
-ti-an. / < fr.
néo-kantien].
neokantian (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEOKANTIÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al neokantianismului. (< fr.
néo-kantien)
neokantian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neokantián (ne-o-, -ti-an) adj. m.,
s. m.,
pl. neokantiéni (-ti-eni); adj. f.,
s. f. neokantiánă, pl. neokantiéne