nenoroc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NENORÓC s. n. Lipsă de noroc, neșansă, ghinion; lipsă de succes (în acțiuni), insucces:;
p. ext. stare a celui fără noroc. –
Ne- +
noroc.nenoroc (Dicționaru limbii românești, 1939)nenoróc n., pl.
oace. Lipsă de noroc.
nenoroc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nenoróc s. n.nenoroc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nenoroc n. lipsă de noroc.