nemțișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEMȚIȘÓR, nemțisori, s. m. Nume dat mai multor specii de plante erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunze divizate și cu flori de obicei albastre, prevăzute cu un pinten
(Delphinium); plantă care aparține uneia dintre aceste specii. –
Neamț +
suf. -ișor.nemțișor (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)nemțișór,
nemțișóri, s.m. (pop.)
1. (la sg. art.) numele unui dans popular german și melodia după care se cântă; nemțeasca.
2. (la pl.) plante erbacee cu flori albastre, roz și albe care au calități medicinale.
3. (la pl.) ciuperci comestibile; urechiușe.
nemțișor (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NEMȚIȘOR (‹
neamț)
s. m. Plantă decorativă, anuală sau perenă, din genul
Delphinium, familia ranunculaceelor, cu frunze divizate, flori cu pinten, de obicei albastre, cu nectarii și fructe folicule. ◊
N. de câmp = plantă din genul
Delphinium, înaltă de 60-80 cm, cu flori violet-albastre, rar roz sau întâlnită în zona de câmpie și de deal (
Consolida regalis). Florile (și uneori frunzele) conțin alcaloizi cu acțiune hipotensivă, hemostatică, analgezică.
nemțișor (Dicționaru limbii românești, 1939)nemțișór m. Un biet Neamț. Nemțoaĭacă, o floare (Munt.)
Nemțișor de cîmp, pintenaș.
nemțișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nemțișór (rar)
s. m.,
pl. nemțișórinemțișor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nemțișor m. pl. (de câmp) plantă ce crește prin câmpii și semănături, are proprietăți iritante și vermifuge
(Delphinium consolida).