nemțime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEMȚÍME s. f. (Rar; colectiv) Mulțime de nemți; totalitatea nemților; nemție (
2). –
Neamț +
suf. -ime.nemțime (Dicționaru limbii românești, 1939)nemțíme f. Totalitatea Nemților, mulțime de nemțĭ.
nemțime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nemțíme (rar)
s. f.,
g.-d. art. nemțímii