nemție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEMȚÍE s. f. 1. (
Reg.; în construcții prepoziționale) Limba germană.
2. (Rar) Nemțime. –
Neamț +
suf. -ie.nemție (Dicționaru limbii românești, 1939)nemțíe f.
Pop. Țară nemțească.
Pe nemție (Vechĭ), ca Nemțiĭ: a vorbi, a te îmbrăca pe nemție.
nemție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nemțíe (
reg.)
s. f.,
art. nemțía, g.-d. nemțíi, art. nemțíei