nemțesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEMȚÉSC, -EÁSCĂ, nemțești, adj.,
s. f. 1. Adj. Care aparține poporului german, privitor la poporul german. ◊
Expr. (Glumeț)
Cald nemțesc = frig. ♦ (Rar; substantivat,
f.) Limba germană.
2. Adj. (Despre îmbrăcăminte) Care este făcut după moda occidentală;
p. ext. (
pop.) orășenesc.
3. S. f. art. (
Reg.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. –
Neamț +
suf. -esc.nemțesc (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)nemțésc, -eáscă, adj., s.m. și f. (pop.)
1. (adj.) german, austriac.
2. (s.f. art.) limba germană.
3. (adj.; despre obiecte) fabricat de germani sau austrieci.
4. (adj.; despre îmbrăcăminte) făcut după moda occidentală; orășenesc.
5. (s.f. art.; reg.) nume unui dans popular german; melodia după care se cântă; neamțul, nemțișorul.
6. (s.m.; înv.) monedă austriacă în valoare de 40 creițari, care a circulat și în Ardeal.
nemțesc (Dicționaru limbii românești, 1939)nemțésc, -éască adj. Al Nemților, german:
limba nemțească. Eŭropenesc:
haĭne nemțeștĭ.nemțesc (Dicționaru limbii românești, 1939)nemțésc v. tr. (d.
Neamț). Germanizez.
nemțesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nemțésc adj. m.,
f. nemțeáscă; pl. m. și
f. nemțéștinemțesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nemțesc a.
1. german:
limba nemțească; 2. austriac sau european:
haine nemțești CAR.
muzică nemțească FIL.;
3. se zice de o specie de porumb, numit și
cincantin; capră nemțească, Bot. calcea calului. ║
nemțește adv.
1. ca Nemții:
a vorbi nemțește; 2. în limba germană:
a traduce nemțește; 3. după moda europeană (sau austriacă):
nemțește bine se îmbracă GR. AL.