nemișcare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEMIȘCÁRE s. f. Stare a ceea ce nu se mișcă; imobilitate, neclintire; absență a oricărei mișcări; liniște. ♦ Lipsă de acțiune, de activitate; inactivitate; pasivitate, inerție. –
Ne- +
mișcare.nemișcare (Dicționaru limbii românești, 1939)nemișcáre f. Inerție, starea de a fi nemișcat.
nemișcare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nemișcáre s. f.,
g.-d. art. nemișcắriinemișcare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nemișcare f. starea celor nemișcate.