nemijlocit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEMIJLOCÍT, -Ă, nemijlociți, -te, adj.,
adv. (Care se face) fără mijlocirea vreunei persoane, fără interpunerea vreunei fapte, întâmplări etc. din afară, pe o cale neocolită, direct. –
Ne- +
mijlocit.nemijlocit (Dicționaru limbii românești, 1939)nemijlocít, -ă adj. Imediat. Adv.
A urma nemijlocit.nemijlocit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nemijlocít adj. m.,
pl. nemijlocíți; f. nemijlocítă, pl. nemijlocítenemijlocit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nemijlocit a. imediat.