nemetal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)NEMETÁL,
nemetale, s.n. Element chimic (de ex. borul, carbonul sau azotul) care nu prezintă proprietațile unui metal. (cf. eng.
nonmetal) [
Merriam-Webster]
nemetal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEMETÁL, nemetale, s. n. (
Chim.) Metaloid. –
Ne- +
metal.nemetal (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NEMETÁL (‹
metal)
s. n. Element chimic fără luciu metalic, rău conducător de căldură și electricitate, de obicei solubil în dizolvanți organici.
N. formează ioni negativi prin acceptarea de electroni, iar oxizii lor formează cu apa acizi. În condiții normale,
n. pot și gazoase (
ex. hidrogenul, oxigenul, azotul, clorul etc.), lichide (
ex. bromul) și solide (
ex. sulful, fosforul, carbonul etc.).
Sin. metaloid.nemetal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nemetál s. n.,
pl. nemetále