nemișcător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEMIȘCĂTÓR, -OÁRE, nemișcători, -oare, adj. Nemișcat, imobil. ◊
Avere nemișcătoare, bun nemișcător etc. = avere imobilă, bun imobil etc. –
Ne- +
mișcător.nemișcător (Dicționaru limbii românești, 1939)nemișcătór, -oáre adj. Imobil:
avere nemișcătoare.nemișcător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nemișcătór adj. m.,
pl. nemișcătóri; f. sg. și
pl. nemișcătoárenemișcător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nemișcător a. ce nu se poate mișca din loc:
avere nemișcătoare.