nemțoicuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NEMȚOICÚȚĂ,nemțoicuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui nemțoaică.2. (Bot.; reg.) Condurul-doamnei. – Nemțoaică + suf. -uță.
nemțoicuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) nemțoicúță (fam.) s. f., g.-d. art. nemțoicúței; pl. nemțoicúțe