nemțoaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEMȚOÁICĂ, nemțoaice, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Germaniei sau este originară de acolo; germană. –
Neamț +
suf. -oaică.nemțoaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nemțoáică s. f.,
g.-d. art. nemțoáicei; pl. nemțoáicenemțoaică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nemțoaică f.
1. dădacă (cele mai multe fiind în trecut austriace);
2. Tr.
Bot. conduru-Doamnei.
nemțoaĭcă (Dicționaru limbii românești, 1939)nemțoáĭcă f., pl.
e (d.
Neamț). Guvernantă, dădacă (Munt. Pop.). Călțunaș, o floare (
tropáeolum majus). O floare ranunculacee (
delphinium elátum). Dim.
oĭcúță, pl.
e.