nemărginit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEMĂRGINÍT, -Ă, nemărginiți, -te, adj. 1. Care nu are margini, care se întinde, se continuă la infinit; necuprins, nelimitat, infinit;
p. ext. foarte lung, foarte mare, foarte numeros.
2. Care nu cunoaște limite în intensitate; nețărmurit, imens, extrem. –
Ne- +
mărginit.nemărginit (Dicționaru limbii românești, 1939)nemărginít, -ă adj. Fără margine, infinit. S.n. pl.
urĭ. Infinit. Adv.
Nemărginit de bun.nemărginit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nemărginít adj. m.,
pl. nemărginíți; f. nemărginítă, pl. nemărginítenemărginit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nemărginit a. fără de margini. ║ n. infinitul. ║ adv. extrem:
nemărginit de bun.