nemărginire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEMĂRGINÍRE, nemărginiri, s. f. Calitatea a ceea ce este nemărginit; imensitate, infinit; (
concr.) întindere fără margini, spațiu nemărginit, nemargine;
p. ext. timp nelimitat. –
Ne- +
mărginire.nemărginire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nemărginíre s. f.,
g.-d. art. nemărginírii; pl. nemărginírinemărginire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nemărginire f. infinit:
în acea nemărginire ne ’nvelim EM.