neînchipuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEÎNCHIPUÍT, -Ă, neînchipuiți, -te, adj. Care (prin înfățișarea sa neobișnuită, prin caracterul aparte) întrece puterea de închipuire, care nu poate fi închipuit; inimaginabil. ◊
De neînchipuit =
a) loc. adj. care întrece puterea închipuirii, care nu poate fi închipuit;
b) loc. adv. foarte, grozav de..., extrem de... ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. –
Ne- +
închipuit.