liber (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÍBER2, -Ă, liberi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care se bucură de libertate, de independență individuală și cetățenească, care are drepturi politice și cetățenești depline. ♦ (Despre popoare, state, orașe) Independent, neatârnat, nesupus (unei puteri străine), autonom.
2. (Despre oameni) Care are posibilitatea de a acționa după voința sa, de a face sau de a nu face ceva; care nu este supus nici unei constrângeri; slobod. ◊
Liber arbitru = libertate absolută a voinței omului, postulată la idealismul filozofic
1, în opoziție cu determinismul.
3. (Despre acțiuni) Care nu este supus unei restricții cu caracter arbitrar. ◊
Traducere liberă = traducere care redă conținutul originalului în formele proprii limbii în care se traduce, fără să respecte riguros forma originalului.
Versuri libere = rânduri de poezie neprozodică, în care normele prozodice, dacă apar, sunt aplicate necanonic, după dorința autorului.
Intrare liberă = intrare fără plată într-o sală de spectacol, pe un stadion etc.
Lovitură liberă = (la unele jocuri sportive cu mingea) lovitură acordată unei echipe drept compensație pentru o infracțiune sau o greșeală comisă de echipa adversă.
Profesiune liberă = profesiune exercitată de o persoană pe cont propriu (fără să fie angajată permanent într-o instituție sau întreprindere). ◊ Compus: (Substantivat)
liber-profesionist = persoană care exercită o profesiune liberă.
4. (Despre timp) De care se poate dispune la bunul plac, care este în afara obligațiilor (profesionale). ◊
Expr. (Substantivat)
A avea liber = a se afla în afara obligațiilor (mai ales profesionale) pe o perioadă de timp; a fi scutit pentru un timp oarecare de obligațiile (profesionale) pe care le are în mod obișnuit, a putea dispune de timpul său.
5. (Despre bănci, scaune, locuințe etc.) Care nu este ocupat, gol; neînchiriat.
6. (Despre oameni) Care nu are obligații față de alții; neangajat, disponibil.
7. Care este lipsit de artificialitate, natural, degajat, armonios, ușor. ◊
Expr. (Adverbial)
A vorbi liber =
a) a ține un discurs, o prelegere etc. fără a citi un text;
b) a fi sincer, a spune deschis ceea ce gândești;
c) a vorbi fără perdea, obscen.
(A vedea) cu ochii liberi = (a vedea) fără ajutorul unui instrument optic.
Desen liber = desen artistic efectuat fără ajutorul vreunui instrument tehnic.
8. (În
loc. adv.)
În aer liber = în plin aer, în mijlocul naturii.
Sub cerul liber = afară, într-un loc descoperit. – Din
fr. libre, lat. liber.