negustorime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEGUSTORÍME s. f. Mulțime de negustori; tagma, breasla negustorilor. –
Negustor +
suf. -ime.negustorime (Dicționaru limbii românești, 1939)negustoríme f. Clasa negustorilor.
negustorime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)negustoríme s. f.,
g.-d. art. negustorímiinegustorime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)negustorime f. clasa negustorilor.