neguța (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEGUȚÁ, neguțez, vb. I.
Tranz. (
Înv. și
pop.)
1. A face negoț. ♦
Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui;
fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva.
2. A cumpăra. –
Lat. negotiari sau din
negoț.