negustorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEGUSTORÍE, negustorii, s. f. 1. (La
sg.) Activitate economică (particulară) privind circulația mărfurilor, vânzarea și cumpărarea lor; schimb de produse sub formă de vânzare-cumpărare; negoț, comerț (particular).
2. Afacere, întreprindere comercială. [
Var.: (
înv. și
reg.)
neguțătoríe s. f.] –
Negustor +
suf. -ie.negustorie (Dicționaru limbii românești, 1939)negustoríe f. Negoț, comerciŭ, trafic.
negustorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)negustoríe s. f.,
art. negustoría, g.-d. art. negustoríei; pl. negustoríi, art. negustoríilenegustorie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)negustorie f.
1. meseria negustorului;
2. afacere comercială.