negustoresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEGUSTORÉSC, -EÁSCĂ, negustorești, adj. 1. Care se referă la negustori, care este alcătuit din negustori, specific negustorilor, de negustor.
2. Care ține de comerț, privitor la comerț; comercial. –
Negustor +
suf. -esc.negustoresc (Dicționaru limbii românești, 1939)1) negustorésc, -eáscă adj. adj. De negustor, comercial.
negustoresc (Dicționaru limbii românești, 1939)2) negustorésc v. intr. Trăĭesc ca negustor:
mulțĭ anĭ a negustorit. V. tr.
Vechĭ. Trafichez, speculez. – Vechĭ și
-guțăt-, -guțit- și
-goțăt-.negustoresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)negustorésc adj. m.,
f. negustoreáscă; pl. m. și
f. negustoréștinegustoresc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)negustoresc a. de negustor.