negustor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEGUSTÓR, negustori, s. m. Persoană care se ocupă cu comerțul (particular); comerciant. [
Var.: (
înv. și
reg.)
neguțătór s. m.] –
Lat. negotiatorius sau
neguța +
suf. -tor.negustor (Dicționaru limbii românești, 1939)negustór, -eásă s., pl. f
ese (d.
neguțător). Comerciant, acela care vinde marfă.
negustor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)negustór s. m.,
pl. negustórinegustor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)negustor (neguțător) m. comerciant. [Lat. NEGOTIATOREM].