negoț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEGÓȚ, (rar)
negoțuri, s. n. 1. Activitate economică (în domeniul particular) privind circulația mărfurilor, vânzarea și cumpărarea lor; schimb de produse sub formă de vânzare-cumpărare; negustorie, comerț (particular). ♦ Tranzacție comercială; târg, învoială.
2. (
Înv. și
pop.;
concr.) Marfă. –
Lat. negotium.negoț (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)negóț, negóțuri, s.n. (înv. și pop.)
1. (la pl.) treburi, afaceri, ocupații; daraveri.
2. marfă.
3. bunăstare, avere, bogăție.
4. numele unui joc de copii.
negoț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)negóț (negóțuri), s. n. – Comerț.
Lat. nĕgōtium (Pușcariu 1164; Candrea-Dens., 1216; REW 5881),
cf. it. negozio. Se poate presupune o origine
it. (Pascu,
Beiträge, 11), dar prezența din
sec. XVI a unui
pl. negoațe, diftongat, pare să confirme tratamentul tradițional.
Der. neguța, vb. (a tîrgui; a cumpăra; a vinde), de la
negoț (după Pușcariu 1165 și Candrea-Dens., 1217, din
lat. *nĕgōtiāri);
neguțător, s. m. (comerciant), cu
suf. -
tor (după REW 5880 și Rosetti, I, 169), din
lat. nĕgōtiātor; după Pascu,
Beiträge, 11, din
it.);
neguțătoresc, adj. (de negoț);
neguțătorește, adv. (în chip negustoresc);
neguțători, vb. (a face comerț);
neguțătorie, s. f. (comerț);
neguțitor (
mr. neguțitor),
s. m. (
înv., cupeț);
negustor, s. m. (comerciant;
Arg., înșelat), reducere a formei anterioare;
negustoreasă (
var. înv.,
neguțitoreasă),
s. f. (soție de negustor);
negustoresc (
var. înv.,
neguțitoresc),
adj. (comercial);
negustorește, adv. (în chip negustoresc);
negustori (
var. înv.,
neguțitori),
vb. (a face negoț);
negustorie (
var. înv.,
neguțitorie),
s. f. (comerț, trafic);
negocia, vb., din
fr. négocier; negociator, s. m., din
fr. négociateur; negociați(un)e, s. f., din
fr. négociation.negoț (Dicționaru limbii românești, 1939)1) negóț n., pl.
urĭ și (vechĭ)
oațe (lat.
nĕgotium, din
nec, nicĭ, nu, și
ótium, repaus,răgaz; it.
negozio). Comerciŭ.
Vechĭ. Rar azĭ (Trans. Ban.) Marfă.
negoț (Dicționaru limbii românești, 1939)2) negóț și
uțéz, a
-uțá v. tr. (lat.
*negotiare, cl.
-ari; it.
negoziare. El negoață, să negoațe, neguțăm. V.
negociez, negustor). Vechĭ.
Cumpăr la mezat. Azĭ. Est.
Tratez p. a cumpăra, tocmesc: a neguța o vită, o marfă.
V. intr. Negociez, mă tîrguĭesc, mă tocmesc: odată și nu maĭ neguța !
negoț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)negóț (
înv.)
s. n.negoț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)negoț n. comerț, trafic. [Lat. NEGOTIUM].