negocia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEGOCIÁ, negociez, vb. I.
Tranz. 1. A trata cu cineva încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie.
2. A efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). [
Pr.:
-ci-a] – Din
fr. négocier.negocia (Dicționar de neologisme, 1986)NEGOCIÁ vb. I. tr. 1. A discuta, a trata încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc.
2. (
În capitalism) A trafica efecte publice; a converti în bani o hârtie de valoare. [Pron.
-ci-a, p.i. 3,6
-iază, ger.
-iind. / < fr.
négocier, cf. lat.
negotiari].
negocia (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEGOCIÁ vb. tr. 1. a trata încheierea unei convenții; a discuta pentru a ajunge la o înțelegere. ◊ a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. a vinde și a cumpăra efecte publice; a converti o hârtie de valoare în bani. (< fr.
négocier)
negocia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)negociá (a ~) (-ci-a) vb.,
ind. prez. 3
negociáză, 1
pl. negociém (-ci-em); conj. prez. 3
să negociéze; ger. negociínd (-ci-ind)negocià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)negocià v.
1. a face negoț;
2. a trata o afacere cu cineva;
3. a ceda altuia o poliță sau efecte comerciale.