nedumerit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEDUMERÍT, -Ă, nedumeriți, -te, adj. Care nu este dumerit, lămurit; care este mirat, încurcat în fața unui fapt, a unui lucru etc.; neașteptat, neclar. [
Var.:
nedumirít, -ă adj. ] –
Ne- +
dumerit.nedumerit (Dicționaru limbii românești, 1939)nedumerít, -ă adj. Care nu e dumerit, nu pricepe ce a fost saŭ nu știe ce să facă.
nedumerit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nedumerit a. nehotărît, nesigur:
nedumerită temere OD.