nedumeri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEDUMERÍ, nedumeresc, vb. IV.
Tranz. A face să fie nedumerit, să nu înțeleagă ceva, a pune pe cineva în încurcătură; a mira. [
Var.:
nedumirí vb. IV] – Din
nedumerit (derivat regresiv).
nedumeri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nedumerí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. nedumerésc, imperf. 3
sg. nedumereá; conj. prez. 3
să nedumereáscă